A venit toamna...
stau la masuta mica
si-mi sorb cafeaua calda,
din cand in cand
privesc pe geam,
la oamenii ce se misca
haotic.
Ratacesc in ganduri,
la ce-a fost ieri,
la ce-i acum
si poate la ce va fi,
insa nu ma duc departe
cu gandul
nu-mi place,
dar cand apuc sa fac asta
ma imbratiseaza o teama,
teama ca nu te voi mai vedea,
ca nu te voi mai auzi,
ca nu te voi mai simti,
pentru ca am impresia
ca ma rup odata cu
caderea frunzelor,
iar copacul din gradina
gol nu-mi va mai tine umbra,
asa ca indraznesc sa cred
ca ma vei acoperi tu
cu umbra ta
si sub aripa ta voi spune cuvinte
ce inca nu le-am spus,
ele stau inecate in mine
asteptand sa fie transformate
intr-o dragoste mare,
gata am zis ca nu ma gandesc
la maine,
asa ca tremurand miros
ultimul trandafir
din gradina casei noastre.
A venit toamna...
si inima mea vrea
putina caldura
insa doar din a ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu