A venit toamna

A venit toamna... 

stau la masuta mica 

si-mi sorb cafeaua calda, 

din cand in cand 

privesc pe geam, 

la oamenii ce se misca 

haotic. 

Ratacesc in ganduri, 

la ce-a fost ieri, 

la ce-i acum 

si poate la ce va fi, 

insa nu ma duc departe 

cu gandul 

nu-mi place, 

dar cand apuc sa fac asta 

ma imbratiseaza o teama, 

teama ca nu te voi mai vedea, 

ca nu te voi mai auzi, 

ca nu te voi mai simti, 

pentru ca am impresia 

ca ma rup odata cu 

caderea frunzelor, 

iar copacul din gradina 

gol nu-mi va mai tine umbra, 

asa ca indraznesc sa cred 

ca ma vei acoperi tu 

cu umbra ta 

si sub aripa ta voi spune cuvinte 

ce inca nu le-am spus, 

ele stau inecate in mine 

asteptand sa fie transformate 

intr-o dragoste mare, 

gata am zis ca nu ma gandesc 

la maine, 

asa ca tremurand miros 

ultimul trandafir 

din gradina casei noastre. 

A venit toamna... 

si inima mea vrea 

putina caldura 

insa doar din a ta.

Plutesc

plutesc putin cam visatoare 

purtata de o adiere dulce 

si-ating usor norii albastri 

ce nu demult ii priveam de jos, 

plutesc putin cam pierduta 

in aparenta mea necunoscuta 

cu gandul undeva departe 

spre ceva ce inca eu nu am atins, 

plutesc gandindu-ma la tine 

astept sa-mi darui linistea ratacita 

printre clipele ce le-am trait 

si cele care sper ca le mai am, 

plutesc si-acum imi este bine 

caci zambitoare eu zaresc 

ce am lasat in urma intr-o carte 

in care mai am atatea de trecut.

O lacrima

De-ar fi sa-ti las candva ceva 

o lacrima eu clar ti-as da, 

caci prin acest strop mititel 

eu sufletul ti-l darui tie, 

Si cand tu vei dori sa-l vezi 

sa te privesti cat poti de bland 

atunci ma vei zari pe mine 

cum dorm linistita in tine, 

Iar de ma strigi si nu-ti raspund 

tu cauta-ma-n al tau suflet 

de-acolo voi raspunde iute 

precum o adiere dulce, 

Cand doru-ncet te mistuie 

aseaza-ti mana-n dreapta sus 

si ma atingi duios pe mine 

caci mi-am facut culcus in tine.