Tacerea

Ploua incet si e racoare afara, 

intunericul isi face loc ametitor, 

ma uit pe geam pierduta-n ganduri 

si visez din nou in tacere zambind. 

Tacerea aceasta e tot mai profunda 

si-ncerc oarecum s-o-nteleg, 

m-am lasat imbratisata de ea si e greu, 

sa pot sa ma ies din tainele ei. 

Vreau sa vorbesc,dar nu pot, 

asa ca stau si-o ascult ingandurata, 

ma sufoc de lipsa neputintei mele 

de a ma intelege mai mult ce vreau. 

Asez in ordine gandurile mii, 

reusesc intr-un final sa ma-ntreb 

unde esti sa pot zbura din nou? 

sa ma inalt ca alta data pan-la cer. 

Sa simt cum luna-mi lumineaza chipul, 

sa ma plimb printre astrele stralucitoare, 

iar vantul jucaus ma scutura de rele, 

in timp ce tu imi arati acea lumina vie.